Să trecem în revistă, acum, Capitalele pe care le-a avut Ţara Românească de-a lungul a circa 300 de ani, adică până la 1659; va fi un arc în vreme, între Tărgoviştea Turnului Chindiei, Câmpulungul Negrului Vodă şi Curtea de Argeş, a meşterului Manole; este o chemare, un îndemn la desluşirea timpului, la cumpănirea celor ce ne sunt date spre luare aminte. Sigur, nu va fi acesta un scop în sine; circuitul prilejuieşte aflarea unor mai puţin ştiute spaţii de spirit românesc, peisajul prezintă o continuă alternanţă de tonuri, sunt aduse la rampă diverse personaje cu destine dintre cele mai diferite, ba chiar stranii, însă aura de eroic, de romantic rămâne să încununeze frunţile trecuţilor voievozi, trecutelor vieţi de doamne şi domniţe…
TÂRGOVIŞTE: oraş situat pe cursul superior al râului Ialomiţa (DN 71, km 78). aşezare traversată de Paralela 45; reşedinţă a judeţului Dâmboviţa. Unul dintre cele mai vechi centre urbane ale ţării, amintit în memoriile cruciatului bavarez Johannes Schiltberger în 1396, anul când Mircea cel Bătrân muta aici reşedinţa domnească de la Curtea de Argeş, definitivând statutul celei de-a treia Cetăţi de Scaun a Ţării Româneşti (cea 1396-1659). Compendiu al istoriei valahe: de la Mircea la Ghica Vodă, peste 40 de voievozi au făcut şi desfăcut domnii la Târgovişte. Mai mult, „…de la Mircea până la Vladimirescu – aprecia Ion Ghica – nu este un singur nume ilustru care să nu fi scris cu sânge pe pământul Târgoviştei…patria Văcăreştilor, a lui Eliadşi a lui Cărlova “. Se dezvoltă ca centru politic, administrativ, economic şi cultural, este ,JSuceava Ţării Româneşti „ după zisa lui N. Iorga. „Un Damasc al României” opina AL Vlahuţă şi chiar dacă G. Călinescu socotea urbea „O Bruges-la morte “, „Ruinurile Târgoviştei” rămân o inconfundabilă treaptă a istoriei române cu amintirea fără egal a unor Radu cel Mare, Vlad Ţepeş, Neagoe Basarab, Petru Cercel. Mihai Viteazul şi Constantin Brâncoveanu, vatră seculară ce poartă astăzi, firesc, insemnele contemporaneităţii.
Obiective turistice: – Muzeul de Istorie * Muzeul Tiparului si al Cartii Vechi Romanesti * Muzeul Scriitorilor Targovisteni * Monumentul Eroilor * Parcul Chindia etc.
CÂMPULUNG: oraş situat pe malurile Râului Târgului (DN 73; 64 km nord-vest). în apropierea Pasului Bran (1.290 m alt.), pe vechiul drum comercial de legătură cu Ţara Bârsei. Vestigii geto-dacice, castrul roman Jidava (sec. II-III), cea mai veche urbe medievală din Ţara Românească, atestată la 1300 ca „Longocampo”. „Oraş renumit pentru bâlciul anual… la care participă negustori din toate părţile ” (Antonio Măria del Chiaro, sec. XVUI), în continuă dezvoltare ,fiindcă acolo nici agă, nici polcovnic de târg, nici vătaf de pescari, nici vameş nu este, nici ispravnici nu se amestecă ” (N. Iorga), străvechea obşte luptând să fie şi rămânând independentă, liberă, fără aristocraţi şi curţi boiereşti, pe a cărei moşie nici Vodă nu avea drept să cumpere „locuri, vaduri de moară sau delniţe”, unde zugravii scriau pe ziduri de ctitorii, în văzul lumii, „biruitoare este numai munca”. Prima Cetate de Scaun a Ţării Româneşti (cea 1330-1350), posibil cu întâile monede bătute de Vlaicu Vodă(l365-1368) care acordă şi cel mai vechi privilegiu comercial, în limba latină; aici se află prima sculptură medievală animalieră („Căprioara odihnindu-se”), este cioplit cel mai vechi document epigrafic în limba slavonă din Ţara Românească (piatra tombală a voievodului Nicolae Alexandru, 1364) şi tot în piatră se sapă, pentru prima dată, privilegiile obştei („Cruci ale Jurământului”); la Câmpulung a lucrat Ion Negulici, întâiul portretist român şi realizatorul unuia din primele peisaje urbane apărute în plastica românească („Vedere din Câmpulung”), a luat fiinţă la 1901 „Excursionimea” (una din primele asociaţii de turism), iar în 1907 gazeta „Viitorul Muscelului” scria: „…mare zi va fi aceea când săracii şi lipsiţii neamului nostru vor ajunge la conştiinţa de sine…va răsări credinţa în puterea lor şi dragostea de a trăi în viitor”. Localitate cu virtuţi de staţiune balneoclimaterică (580 m alt.). Muzeul orăşenesc (întemeiat, 1889; vestigii arheologice, navigaţia pe Argeş, harta lui Fra Mauro Camaldose din Murano, 1459, pe care figurează oraşul; Colecţie de podoabe, sec. XIV-XVI; artă plastică, donaţia scriitorului Mihai Tican-Rumano; Secţie de ştiinţele naturii) * Muzeu de Etnografie şi Artă Populară („Casa Ştefanescu”, 1735, edificiu specific muscelean. cea mai veche locuinţă din oraş: mobilier, textile, costume, accesorii gospodăreşti, ceramică) * Ansamblul Negru Vodă (Curte Domnească a lui Basarab I şi a fiului său Alexandru. sec. XIV, refăcută de Matei Basarab, cea 1650; Casa Domnească: lapidariu, colecţie de artă şi carte veche; la biserică, pictură a lui Pârvu Mutu, sec. XVII; încastrată în zid – „Căprioara odihnindu-se”; piatra de mormânt a domnitorului N. Alexandru, 1364) * Complexul Bărătia (Biserică, sec. XIII: piatra tombală a comitelui Laurenţiu de Longocampo, cea 1300; turn. 1730) * Biserica Fundeni (sec. XVI; muzeu) * „Cruci ale Jurământului” (norme şi drepturi cetăţeneşti săpate în piatră, sec. XVI-XVIII) * Casa M/ă Simion (sec. XIX, ultim reprezentant al breslei olarilor) * Mormântul haiducului Radu Anghel („Eu n-am să mă dau legat / Unui ciocoi gulerat…”) * Radu Negru Basarab. bust (1910, D.D. Mirea) * Monumentul Eroilor din primul război mondial (1928, D. Măţăuanu) * Izvoare de ape minerale (Au existat, la 1895, „Băile Negru Vodă”) * Rezervaţie botanică (Parcul Golescu, cea 0,5 ha: arbori şi plante exotice).
CURTEA DE ARGEŞ: oraş situat pe cursul superior al Argeşului (DN 7 C; 55 km sud-vest). Mărturii de vieţuire multimilenară; teritoriu cu populaţie geto-dacică pe malurile anticului Ordessos (Herodot, cea 484-425 Î.H.), aflată în sec. IV-III î.H. sub conducerea lui Dromihete; posibilă reşedinţă voievodală încă din sec. XII-XIII ale cărei urme ar putea fi ruinele „Sân Nicoară” (cea 1300). A doua Cetate de Scaun a Ţării Româneşti (1350?-1396), prima reşedinţă a Mitropoliei muntene, 1359; aşezare amintită de pelerinii germani Peter Sparnau şi Ulrich von Tennstădt la 1385 şi de bavarezul J. Schiltberger în 1396. După o luptă grea cu Simion Movilă şi polonii, purtată undeva pe la marginea oraşului, Mihai Viteazul, înfrânt, a luat drumul Vienei (1600). Elemente de localitate climaterică (450 m alt.). Muzeul orăşenesc (relicve antice, epoca voievodatelor conduse de Seneslau şi Tihomir, sec. XIII-XIV, monede emise de Vlaicu Vodă, olărie specifică acestui mare centru de ceramişti; lapidariu: piese cu interesante semne heraldice; Secţie de etnografie: gospodărie ţărănească argeşană, meşteşuguri vechi, port popular la care se remarcă maramele de borangic) * Curte Domnească, sec. XIII-XIV: incintă patrulateră, ziduri de piatră, două pivniţe; pe locul unei biserici din sec. XIII, ctitorie a lui Basarab I cu fiul său Nicolae Alexandru (sec. XIV), ….primul monument religios de mare amploare înălţat în Ţara Românescă”, beneficiar al decorului mural din vremea urmaşului Vlaicu Vodă (1366), „printre cele mai valoroase ansambluri de pictură ale secolului…” (V. Drăguţ), compoziţii aflate „… între cele mai nobile din orientul european care a produs în domeniu atâtea capodopere…Deşi în mod justificai au fost asemănate cu mozaicurile bizantine de la Kahrié-djami din Constantinopol, ele suni de o invenţiune mai liberă, mai umană şi mai suplă” (Henri Focillon); cea mai veche necropolă domnească din Ţara Românească (mormântul voievodului Vlaicu unde a fosi găsită celebra „Pafta de la Argeş”); Secţie muzeală cu profil istoric * Mânăstirea Curtea de Argeş, monument istoric şi de arhitectură, 1517, ctitorie a lui Neagoe Basarab următoare unei zidiri din vremea domnitorului Vlad Dracul; construcţie socotită îndeobşte „cel mm frumos monument arhitectonic al României ” (Enciclopedia română, 1898), „…capodopera ce se poate măsura cu cele mai renumite monumente din Europa ” (G. Călinescu), „o minune în lume ” (Paul de Alep); referindu-se la intervenţia din 1875 a lui Emile André Lecomte du Nouy, N. Iorga considera că se „…vine de la sine la aprecierea puţin admirativă a restaurării”‘. în vreme ce Virgil Vătăşianu era de părere că „execuţia fidelă e dovedită prin releveele mai vechi”; rămâne cert faptul că ni se oferă ca nici unde în altă parte 687 m.p. de sculptură zugrăvită şi aurită, 150 de motive diferite în ornamentaţie, 125 de garguie lucrate artistic, un kilometru de cioplituri în piatră (frize, ciubuce, cornişe puse cap la cap); fragmente din pictura originală (1526, Dobromir) se află la Muzeul Naţional de Artă din Capitală; piatra tombală a lui Radu de la Afumaţi, 1529, capodoperă a genului; cruce de piatră sculptată prin grija mitropolitului Teodosie în amintirea stingerii epidemiei de ciumă de la 1662 * Bisericile Botuşari (1585, sec. XIX), Olari (cea 1300, sec. XVII-XVIII; este remarcabilă pictura exterioară), Flămânzeşti (sec. XVIII; mormântul arh. E.A. Lecomte du Nouy) * Casa Goanga (1800; bibliotecă) * Fântâna Meşterului Manole * Statuile Neagoe Basarab (1969, Doina Lie), Vlaicu Vodă (1969, Constantin Foamete).
NICOLAE BĂLCESCU: comună situată în aval pe valea Topologului (DJ 768 A: 40 km sud-vest), aşezare înfiinţată la îndemnul şi în grija logofătului Ioan Bălcescu pe la 1670. Rotăreşti – Muzeul memorial Nicolae Bălcescu. arhitectură specifică sec. XVIII, conac al familiei: arbore genealogic, portretul din 1851 semnat Gh. Tattarescu (printre cele mai reuşite din câte s-au păstrat), corespondenţă şi opere ale omului politic, scriitor, istoric, economist, gânditor democrat-revoluţionar, unul dintre conducătorii revoluţiei paşoptiste din Ţara Românească, 1819-1852; mobilier de epocă, bibliotecă; mărturii ale participării lui N. Bălcescu la complotul din 1840 condus de Mitiţă Filipescu, ale colaborării la revista ,J\4agazin istoric pentru Dacia “, manuscrisul neterminat al lucrării ,fstoria românilor sup: Mihai Vodă Viteazul”; material iconografic, date privind întâlnirile cu Avram Iancu şi alte personalităţi ale vremii; perioada exilului, acte emise în 1852, ipoteze privind identificarea rămăşiţelor pământeşti ale revoluţionarului în gropniţa de la Palermo; publicaţia contemporană periodică ,£tudia et acta Musei Nicolae Bălcescu “, date privind „Societatea Prietenii Muzeului Bălcescu” şi Concursul de creaţie care-i poartă numele; Biserică din lemn, sec. XVIII, originară din Ruda.
PITEŞTI: oraş, principala aşezare de pe Valea Argeşului, la confluenţa cu Bascov şi Râul Doamnei (DN 7; 41 km sud-est); reşedinţă a judeţului Argeş. Limes Transalutanus, linia de apărare concepută de romani în sec. II-III între Flămânda la Dunăre şi Rucăr, trecea prin Piteşti. în 1385 pelerinii P. Sparnau şi U. von Tennstădt remarcau localitatea, iar trei ani mai târziu numele ei apărea într-un document emis de Mircea cel Bătrân; septembrie 1872 este data inaugurării drumului de fier Bucureşti-Piteşti, continuat apoi spre Vârciorova. între cele două date urbea s-a dezvoltat mai mult ca punct de schimb comercial, tranzit de mărfuri, „capitală” a zonei pomi-viticole în care se află (de aici şi „Vadra de Piteşti”, unitate de măsurat vinul consemnată pe vremea lui C. Brâncoveanu). Importantă plarformă industrială, ambianţă arhitectonică agreabilă, centru al învăţământului universitar. Muzeul de Istorie: edificiu, 1900; ceramică neolitică, vestigii ale tracilor, prezenţa romană de la Cetăţeni, Jidava, continuitatea vieţuirii (Bârlogu, sec. IX-XI), organizarea statală sub \ oievodul Basarab I; evenimentele anilor 1821, 1848,1859,1907; Secţie de ştiinţele naturii: fosile de scoici, ansamblul naturii argeşene, protejarea florei şi faunei * Galeria de Artă ■ Clădire, 1886; donaţii ale pictorului Rudolf Schweitzer-Cumpăna, plastică semnată de artistul urbei, Vrăneanţu Ion, de Sava Henţia, Al. Steriadi, Şt. Popescu, C. Ressu, D. Ghiaţă, Ion Ţuculescu, H. Catargi, I. Pacea; grafică argeşană) * Galeria de Artă Naivă (1971; pictură, întâia instituţie permanentă de acest fel din ţară) * Teatrul Alexandru Davila (Edificiu, 1912; primele reprezentaţii din oraş, 1841) * Biserică, sec. XVI (refăcută de Matei Basarab, încheiată de Constantin Serban, 1656: pridvor cu un foişor supraînălţat, compoziţie-premieră in epocă) * Monumentul Eroilor din 1877 (1907,1. Vasilescu) * „Poarta Eroilor Argeşeni” < 1926, în amintirea primului război mondial) * Monumentul 1907 (1960,Veturia Ilica) * Burebista. Nicolae Bălcescu. statui (1969, C. Baraschi) * Parcul Trivale (cea 27 ha, amenajări din 1900 la confluenţa a trei pâraie; Schit, 1674; rezervaţie naturală: zimbri).
GOLEŞTI: sat aşezat în stânga Argeşului (DN 7 + abatere; 11 km sud-vest). Conac al marelui vistier Stroe Leurdeanu (ridicat de meşterul Stoica, 1640-1642) cu elemente specifice vremii lui Matei Basarab, la care s-a adăugat foişorul de factură brâncovenească: spre mijlocul sec. XVIII intră în proprietatea familiei Golescu – boieri munteni cu important rol politic şi cultural – este înconjurat cu ziduri şi turnuri de colţ dar, aşa cum remarca N. Iorga, „…nu ziduri de trufie pe care să le bată cu înverşunare ura celor săraci şi nedreptăţiţi”; au mai fost înălţate o casă (în care după 1826 Dinicu Golescu susţinea şcoala centru învăţarea copiilor satului în limba românească “), bolniţa şi baia turcească; Tudor Vladimirescu şi-a avut în vecinătate tabăra şi a fost ridicat din foişorul porţii, prin trădare, de Iordache Olimpiotul; aici a creat Alexandru Davila, în plinul inspiraţiei, drama „Vlaicu Vodă”; astăzi, „…farmecul ansamblului îl constituie atmosfera de epocă, admirabil reînviată de restauratori” (Marcel Breaza) * Complex muzeal (Secţie de istorie şi memorialistică: revoluţia de la 1821, prezenţa lui Tudor Vladimirescu în zilele de 18-21 mai; Secţia pedagogică: şcoala obştească de la 1826, abecedarul din 1840, Gramatica românească a lui Ienache Văcărescu tipărită în 1787 la Râmnicu Vâlcea; Secţia memorială: tablouri, bibliotecă, mobilier original, atmosfera vremii; Expoziţia Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească: rolul Goleştilor şi al lui N. Bălcescu, documente; Secţia de etnografie şi artă popularâ: monumente de arhitectură din lemn, creaţii ţărăneşti din zona submontană, interioare de case, port argeşan, ceramică, îndeletniciri tradiţionale) * Muzeul Viticulturii şi Pomiculturu (cea 15 ha; peste 150 de construcţii şi gospodării de pe întreg teritoriul ţării, imagine de ansamblu a vieţii săteşti) – ,frin concepţie şi prin aşezare (opinia Hughes de Varine-Bohan. directorul Consiliului Internaţional al Muzeelor din cadrul UNESCO), Muzeul de la Goleşti se înscrie printre cele mai de seamă edificii de pe harta mondială de specialitate şi-mi pare bine că el aparţine României…”.
COBIA: comună situată pe valea râului omonim (DJ 702 E; 40 km sud-est), cale mai scurtă către Târgovişte cunoscută ca „Drumul lui Basarab”. Gherghiţeşti – biserică din 1572, ctitorie a clucerului Badea Bolosin, „…monument unic în arhitectura noastră veche, faţadele nind în întregime placate cu cărămidă smălţuită în tonuri de galben, verde şi albastru, ceea jii conferă aspectul unui uriaş chivot de smalţ, constituind o replică originală a policromiei murale din Moldova sec. XVI” (V. Drăguţ); uşile sculptate originale, capodoperă a genului, >e află în colecţia de artă a mănăstirii Sinaia; un clopot păstrează amintirea trecerii pe aici în 1595 a lui Mihai Viteazul, după epopeea Călugărenilor, în drum spre Târgovişte.
ÎMPREJURIMI: oraşul Târgovişte (25 km).
