Traseul: PLOIEȘTI – Câmpina – Breaza – Sinaia – Bușteni – Azuga – Predeal – Brașov – Prejmer – Săcele – Cheia – Vălenii de Munte – Slânic – PLOIEȘTI
Deşi deschisă circulaţiei publice destul de târziu (sec. XIX), Valea Prahovei nu numai că a depăşit rapid în faimă alte zone montane din ţară, unele cu stabilită reputaţie, dar s-a şi consacrat în bună măsură ca principală adresă a iubitorilor muntelui, fapt cu urmări dintre cele mai benefice: staţiunile cuprinse între Câmpina şi Braşov, incluzând astfel şi Valea Timişului, sunt astăzi nume de prim plan în ţară şi peste hotare. Cealaltă jumătate a circuitului este o replică oarecum ciudată; mult mai vechiul drum de pe Valea Teleajenului rămâne sensibil mai puţin frecventat, chiar dacă traseul se află din plin avantajat de natură şi bogat în valori de artă şi de suflet. Ambele căi de traversare a Carpaţilor pornesc din Ploieşti, leagănul „aurului negru” amarnic răscolit de vitregiile trecutului război, impunător astăzi prin ţesătura vestitelor uzine şi rafinării. Ca pe toate celelalte, recomand itinerarul acesta călătorilor care ştiu că, indiferent încotro, pornim la drum în primul rând pentru „a ne căuta şi a ne găsi pe noi înşine”, cum se destăinuia undeva Marcel Breazu.
PLOIEŞTI: oraş situat pe malul Dâmbului, aproape de confluenţa Teleajenului cu Prahova (DN 1, km 60), în Câmpia Ploieştilor (150 m alt.); reşedinţă a judeţului Prahova. Vestigii neolitice, urme ale unor aşezări daco-romane (sec. II-VII). în codrii de altădată, un legendar Moş Ploaie a defrişat şi s-a instalat cu cei şapte feciori ai săi. Radu de la Ploieşti apare într-un document de la 1503, Mihai Viteazul emite acte ..ex curia nostra Ploiesf în 1599, iar Tudor Vladimirescu, numit în 1813 căpitan de panduri pentru judeţele Prahova şi Saac, animă sentimentele de revoltă ale localnicilor, manifestate ulterior la 1921, în 1848 sau la 1870 când, sub conducerea lui Al. Candiano-Popescu, o mişcare antimonarhică duce la declararea vestitei republici. Aşezarea se dezvoltă după înfiinţarea primelor schele şi rafinării (1856-1857), construirea şoselei (1866) şi a căii ferate (1879) de pe Valea Prahovei. Războiul de Independenţă face vremelnic din oraş sediul Marelui cartier general rus şi loc de adunare al voluntarilor bulgari. „…S-au purtat negocieri, s-au creat alianţe, s-au refuzat propuneri, amintea Nicolae Iorga. Ploieştii au fost, un moment, oraş de importanţă mondiala”.
Obiective Turistice : – Muzeul de Istorie si Arheologie * Colectia de Arta * Muzeul de Stiinte ale Naturii * Muzeul de Etnografie * Muzeul memorial Nichita Stanescu * Statuia livertatii etc.
CÂMPINA: oraş situat pe terasa din stânga Prahovei, aproape de confluenţa cu râul Doftana (DN 1; 33 km nord-vest), la poalele dealurilor subcarpatice (410 m alt.). Plai al Prahovei cu târg şi loc de vamă după 1500,se dezvoltă intensiv odată cu înfiinţarea primelor schele de extracţie a ţiţeiului, 1850-1890 şi a celei mai mari instalaţii de rafinare din Europa, 1895. Industrie petrolieră, de prelucrare a lemnului, experimentarea unor forme noi de energie („Casa solară”). Muzeul Nicolae Grigorescu (Casă personală, 1902; mobilier original, reconstituirea atmosferei de lucru, piese reprezentative din creaţia pictorului, 1838-1907) * Muzeul memorial Bogdan Petriceicu Hasdeu (Castel, 1896; obiecte personale, opere de artă, documente, manuscrise şi tipărituri evocatoare ale personalităţii savantului, 1836-1907, marcat în ultima parte a vieţii de moartea fiicei sale Iulia, 1869-1888) * Biserica Slobozia (1714; pictură murală, sec. XVIII) * Aurel Vlaicu. statuie (Doina Lie) * Busturile B.P. Hasdeu (1935, N. Plămădeală), N. Grigorescu * Monumentul Eroilor din primul război mondial (1928, Tudor Gheorghe).
BREAZA: oraş aflat pe terasa din dreapta Prahovei (DJ 101 A; 10 km nord-vest), la poalele culmii Gurga (743 m alt.). Vestigii din epoca neolitică, loc de vamă în Evul Mediu, cea mai mare şi mai populată vatră subcarpatică în jurul anului 1900. Localitate climaterică (415 m alt.). Muzeul de artă populară din Valea superioară a Prahovei (Clădire, sec. XIX, specifică zonei; port local, scoarţe, ştergare, lemn crestat, broderii, borangicuri) * Biserică. 1777 * Casa Gh. Bibescu (1848) * Zonă de interes etnografic.
SINAIA: oraş situat pe Valea Prahovei (DN 1; 20 km nord), la poalele muntelui Furnica (2.103 m alt.). Urme ale epocii bronzului (1800-1700 î.H.) şi posibile mărturii geto-dacice; sihăstrie în sec. XVI, probabil chiar acolo unde spătarul Mihail Cantacuzino a hotărât să ctitorească, în 1690, înapoiat de la Sinai. Dau scutiri de dajdii pentru puşcaşii-paznici ai mănăstirii şi ai „Drumului Prahovei” Constantin Brâncoveanu şi Mihai Şuţu pe vremea căruia, după 1783, un grup de păzitori s-a statornicit definitiv la confluenţa Prahovei cu Izvora Dorului întemeind astfel prima comunitate laică din lungul văii, cătunul Izvora. Câteva decenii toate localităţile cuprinse între Câmpina şi Buşteni au ţinut de comuna Podu Neagului, apoi administraţia s-a restrâns asupra nucleului de sub Furnica; toponimul Sinaia apare la 1 decembrie 1874, oraşul este socotit ca atare din 1880 – printre cele mai vechi aşezări urbane de munte din ţară. Şi chiar dacăN. Iorga era convins la 1909 că „…Sinaia, frumoasa, lăudata Sinaia, nu este şi nu poate fi un oraş. Răcoarea cheamă la dânsa şi frigul timpuriu o pustieşte’1, realitatea 1-a contrazis – „perla Bucegilor” s-a lansat ca reşedinţă regală, mondenă staţiune de viligiatură, în sfârşit centru turistic de mare căutare internă şi internaţională. Staţiune climaterică (700-1.000 m alt.) şi de practicare a sporturilor de iarnă (1.000-2.000 m alt.) cu dotări corespunzătoare: hoteluri, hanuri, campinguri, vile, cabane, mijloace de transport pe cablu, poteci marcate, pârtii de schi de toate categoriile; bază de tratament balnear (ape minerale indicate în afecţiuni gastrice, renale). Mănăstirea Sinaia (1695), „un monument gingaş de stil brăncovenesc ” zugrăvit probabil în parte de Pârvu Mutu; Expoziţie de artă veche (pictură pe lemn, sculptură, cărţi, mobilier, uşile de la biserica Cobia. sec. XVI) * Capela Ştirbei (sec. XIX, pictură de Gh. Tattarescu) * Complexul muzeal Peleş-Pelişor-Foişor (1883-1980), unic în ţară * Colecţia muzeală „Rezervaţia Bucegi” * Parc (1881)* Cazino (1912)* Gara CER. (1913, Duiliu Marcu, A. Saligny) * Casele cu specific montan locuite de Take Ionescu, M. Haret, N. Iorga, G. Enescu, A. Simu etc. * Bustul actorului Iancu Brezeanu, cetăţean de onoare al oraşului (D. Paciurea, 1935) * Mormântul lui Badea Cârţan * Monumentul Eroilor din războiul antifascist (1979, N. Kruch) * Rezervaţii naturale (Arinişul de la Cumpătu, calcarele de la Sf. Ana şi din perimetrul Plaiului Hoţilor, Abruptul Bucegilor de la Sinaia la Poiana Ţapului).
BUŞTENI: oraş situat pe Valea Prahovei, la confluenţa cu Valea Cerbului (DN 1: 8 km nord), sub masivul Caraiman (2.384 m alt.). Prin secolul XVIII aşezarea se înfiripa în jurul hanului „Slonul de piatră”; se dezvoltă după 1882 când ia fiinţă fabrica de hârtie, printre cele mai vechi din ţară. Staţiune climaterică (880 m alt.; „poartă” spre Bucegi şi tradiţională zonă de practicare a „drumeţiei curajului”, cum numea „moşul” Emilian Cristea alpinismul) * Biserică, ctitorie a regelui Carol I (pictură, Gh. Tattarescu, sec. XIX) * Expoziţia memorială Cezar Petrescu (Casă personală, 1918; caracter biografic şi bibliografic: lucrări de artă, ceramică, ţesături populare, obiecte de uz personal, documente, ediţii în română şi limbi străine ale operei scriitorului, 1892-1961) * Casa Cantacuzino-Nababul, 1907 * Caporal Constantin Muşat.statuie (1928, C. Dimitriu-Bârlad) * Rezervaţii naturale (Abruptul Caraiman, Valea Jepilor).
AZUGA: oraş aflat „între Prahove” (DN 1; 4 km nord-est), la confluenţa pâraielor Prahovioara (cu izvoarele în Predea], 7 km) şi Azuga (izvorât din Faţa Găvanei, 18 km) care formează râul Prahova (185 km), trasat pe harta imprimată de Ioan Honterus la Basel în 1532; una dintre cele mai vechi aşezări locale dezvoltată lângă hanul Căciula Mare (1815) şi glăjăria înfiinţată după 1830, când se deschidea şi drum în josul apei, urmat de calea ferată (staţie C.F.R., 1881). Staţiune climaterică (900 m alt.); pârtii de schi; trasee pentru biciclete. ÎMPREJURIMI: văile Azuga (20 km), Limbăsel (14 km).
PREDEAL: oraş situat în cumpăna apelor Prahova şi Timiş (DN 1; 8 km nord), singurul din ţară aflat la peste 1.000 m înălţime (Pasu Predeal, 1.033 m alt.). în vecinătatea unei schimnicii de pe Valea pârâului Olăresei (1774), prima casă a fost construită din lemn la 1830. Staţiune climaterică şi de practicare a sporturilor de iarnă (1.040-1.500 m alt.) cu largă deschidere spre înălţimile înconjurătoare; poteci marcate, pârtii de schi, mijloace de transport pe cablu * Mănăstirea Predeal (1774, 1820) * Mihai Săulescu, monument (1930, O. Han; în memoria scriitorului, 1888-1916, voluntar în primul război mondial, căzut în luptele de la Predeal) * Monumentul Eroilor din gara Predeal, 1916 (1932, C. Baraschi; aşezat în 1968).
BRAŞOV: oraş situat la poalele muntelui Tâmpa (960 m alt.), pinten al Postăvarului către Ţara Bârsei, în Curbura Carpaţilor (DN 1; 25 km nord); reşedinţă a judeţului Braşov. Una dintre cele mai vechi şi mai frumoase aşezări din ţară. Pe dealurile Carierei, Melcilor, Sprenghi s-au succedat generaţiile din epoca bronzului; în perimetrul Sprenghiului se află şi Braşovechiul, prim nucleu la vremea urbanizării cu un vestit braţ întins către Piaţa Sfatului – Strada Lungă. întâile fortificaţii, poate chiar anterioare apariţiei Cavalerilor teutoni, îşi mai arată urmele pe Tâmpa (toponim presupus a fi de origine geto-dacică), marcă dintotdeauna a Braşovului, tradiţională belvedere de unde „…perspectiva cetăţii, a câmpiei din jurul ei, a munţilor îndepărtaţi este grandioasă ” (G. Călinescu). A fost prima şi ultima fortificaţie de altitudine, următoarele din veacurile XIV-XVII fiind înălţate jos, între Tâmpa, Warthe şi Dealul Străjii sau pe coama ridicăturii zisă Dealul Cetăţuii. Folosind ca în multe alte cazuri vatra daco-romană, de prin sec. X se încropea sub „Pietrele lui Solomon” cartierul Scheilor ce avea să se ilustreze cu prima şcoală românească (sec. XV) şi cele mai vechi tipărituri în limba română prin osârdia lui Coresi (1557), „…deacă văzui că mai toate limbile au cuvântul lui Dumnezeu în limba lor, numai noi românii n-avămu ” – operă-fundament a limbii noastre literare. De Braşov legăm şi cel dintâi document redactat în limba română (1521), ştiuta scrisoare prin care Neacşu din Câmpulung înştiinţa pe judele Braşovului asupra mişcărilor militare ale otomanilor. în 1600, Mihai Viteazul a convocat Dieta Transilvaniei la Casa Sfatului; revoluţionarii români întruniţi aici au elaborat în 1848 un program care prevedea printre altele unirea Principatelor; în sfârşit, „Bateria Albastră” (56 de muncitori de la uzinele Tohan) a luptat eroic împotriva trupelor hitleriste (1944). „Brassovia” în 1231, „Korona” la 1234, Braşovul (1294) aduce totuşi până la noi în primul rând ecou de Ev Mediu. Muzeul de Istorie (Casa Sfatului, sec. XIV-XVIII, cu stema „Corona montium cingitur”; vestigii arheologice, documente, tipărituri, produse ale breslelor) * Secţiile de Artă şi Etnografie (orfevrărie, pictură pe lemn şi pe sticlă, grafică, mică statuară) * Muzeul „Cetatea Braşovului” („Bastionul ţesătorilor”, sec. XVI; arheologie, armuri, machete, lapidariu; spaţiu destinat concertelor) * Complexul muzeal al Culturii Româneşti (Şcoala din Schei, sec. XV, 1760: hrisoave domneşti, tipărituri vechi, bibliotecă, expoziţii de textile şi de artă plastică) * Muzeul memorial Gheorghe Dima (Clădire, sec. XIX; mobilier original, fotografii, afişe, programe, obiecte personale, pianul compozitorului şi animatorului muzicii corale româneşti, 1847-1925) * Casa Mureşenilor (Edificiu, sec. XIX); activitatea celor trei Mureşeni: Iacob-tatăl (1812-1887), militant pentru introducerea învăţământului românesc în Transilvania, Aurel (jurist) şi lacob (compozitor), fii cu susţinută chemare patriotică; relaţiile Braşovului cu românii de pretutindeni * Colecţia de argintărie (Casa parohială) * Cetăţi (sec. XV-XVII: Turnurile Alb şi Negru, Bastionul ţesătorilor, Poarta Ecaterinei, Bastionul funarilor, fragmente din zidurile de incintă, Cetăţuia) * Bisericile Bartolomeu (sec. XIII, cea mai veche construcţie din oraş), Neagră (1383-1477, cel mai amplu edificiu de cult, în stil gotic, din ţară), Schei (1495-1594, ctitorie a domnitorilor Ţării Româneşti Vlad Călugărul, Neagoe Basarab, Petru Cercel şi domnitorului moldovean Aron Vodă; important centru de cultură autohtonă, element de unitate spirituală a românilor din epocă manifestat plenar) * Casa Negustorilor. 1545, clădită în stilul Renaşterii apusene de către Apollonia, văduva primarului Hirscher Lukas, alias Lucaci Hârjilă, sprijinitorul tipografului Coresi; a costat, la preţul timpului, cât 1.000 de boi (este şi aceasta o cale către istorie; Cincinat Pavelescu, 1872-1954, braşovean şi el în ultimii ani ai vieţii, cunoştea o alta: ,J?u sunt acel ce va trăi în veacuri / Prin marea artă de a spune fleacuri”) * Case în stil baroc (sec. XVIII-XIX) * Fântâna arteziană. 1850, prima instalaţie de acest fel din oraş (Casa Armatei) * Johannes Honterus. statuie (1898, H. Magnussen; memoriei umanistului, omului de cultură braşovean, 1498-1549, fundatorul primei tipografii din oraş, 1532) * Monumentul Eroilor din primul război mondial (Bartolomeu, 1920).
PREJMER: comună situată în Depresiunea Braşovului (DN 10, 17 km nord-est), atestată documentar în sec. XIII, importantă prin poziţia sa strategică, la intrarea în Ţara Bârsei dinspre văile Oituzului şi Buzăului. Cetate ţărănească. 1427, cea mai puternică din Transilvania (incendiată de 50 de ori de-a lungul timpului, continuă să impresioneze: curtine înalte de 12 m, incintă relativ circulară cu diametrul de 80 m, drum de strajă, patru turnuri şi o amplă barbacană, porţi cu herse, 275 de camere pe patru niveluri pentru refugiu şi provizii, o instalaţie de mai multe archebuze ce funcţionau simultan într-un soi de „orgă a morţii”; biserica în stil gotic-timpuriu, 1250, cu pictură din sec. XV) * Biserică ortodoxă. 1769 * Rezervaţie naturală (pădure de stejar, carpen şi frasin înconjurată de mlaştini).
SĂCELE: oraş situat pe valea râului Durbav, între Tărlung şi Timiş (DN 1 A; 25 km sud-vest), la poalele Muntelui Ascuţit (1.058 m alt.) din masivul Piatra Mare. Localitatea s-a format prin contopirea a patru din cele „Şapte Sate” menţionate ca atare încă din sec. XIV, pe când pădurea Highiş se mai numea „Sylva carbonaria” (săcelenii erau cărbunarii Braşovului), epoca oierilor „trăistari” şi „mocani”, a marilor crescători de vite. Elemente de localitate climaterică (650 m alt.). Expoziţie Etnografică (istorie, îndeletniciri tradiţionale, etnografie şi artă populară specifice văii Tărlungului), în Casa Dijmelor („Domus dominorum”, 1543) * Cruce memorială dedicată eroilor bucovineni „…învăţătorii Dumitru şi Ion, foşti în armata austro-ungară, executaţi în octombrie 1916 şi aruncaţi în groapa săpată de ei, pentru că au refuzat să lupte împotriva fraţilor români” * Târgul Feciorilor (serbare folclorică anuală, în iulie).
CHEIA: sat aşezat pe Valea Teleajenului (DN 1 A; 40 km sud-vest), la poalele munţilor Ciucaş (Zăganu, 1.883 m alt.). Localitate întemeiată în jurul unui lăcaş monahal după secularizarea averilor din 1863, avută în vedere de Carol I pentru înălţarea unei reşedinţe. Staţiune climaterică (900 m alt.; posibilităţi de practicare a drumeţiei şi sporturilor de iarnă). Muzeul Văii superioare a Teleajenului (complexitatea florei şi faunei din împrejurimile montane, în contextul păstrării echilibrului ecologic) * Mănăstirea Cheia (Construcţie din lemn pe la 1780,pe valea Tâmpei; zidire din 1835 cu sprijinul marelui vornic Mihalache Ghica, pictată de Naum Zugravul în 1837).
VĂLENII DE MUNTE: oraş situat pe valea Teleajenului, la confluenţa cu Văleanca (DN 1 A; 36 km sud-est), în zona dealurilor subcarpatice (500-700 m alt.). La răspântie de drumuri importante, aşezare pomenită într-o poruncă a voievodului Dan al II-lea ca „Târg al săcuienilor”; loc de vamă, 1431, pe „Drumul Teleajenului” (vechiul traect roman); intense relaţii cu Braşovul (1503), capitală a judeţului Saac (1645-1833, când Bucovul preia definitiv reşedinţa). Şcoală grecească la 1800 şi o alta cu predare în limba română (1832), ai cărei primi învăţători, Ion Gherasim Gorjan şi David Almăşan, i-au înmânat lui Ion Eliade Rădulescu proclamaţia şi steagul oraşului ca semn de adeziune a localnicilor la revoluţia paşoptistă. Spiritul naţional a fost cultivat în continuare de Nicolae Iorga („Universitatea populară de vară”, 1908), Nicolae Tonitza, Miron Radu Paraschivescu. Elemente de staţiune climaterică (430 m alt.). Expoziţia memorială Nicolae Iorga (Casă personală, sec. XVIII: mobilier, obiecte de interior, colecţie de tablouri, manuscrise, documente, corespondenţă, publicaţii ale savantului, istoricului, scriitorului, 1871-1940; busturi în piatră şi bronz realizate de Măria Grigorescu-Vasilovici, Emil Ruşi, Oscar Han) * Muzeul de Etnografie al Văii Teleajenului * Mănăstirea Văleni (1680.1809; statornic lăcaş de cultură) * Casele N. Tonitza, M.R. Paraschivescu, Zănescu * Case de târgoveţi, cişmele (sec. XVIII-XIX).
SLĂNIC: oraş situat în lungul văii superioare a râului omonim (DN 1 A + DJ 102 G; 15 km nord-vest), într-o depresiune înconjurată de culmi domoale (550-680 m alt.). Vestigii din epoca fierului, fortificaţie dacică; apare în documente cu numele actual („izvor sărat”, „sărătură”), la 1532. Deşi cunoscut din vechime, masivul de sare pe care se află localitatea (2 km lungime, cea 900 m lăţime maximă, 500-600 m grosime) a fost exploatat abia din 1685 când moşnenii vindeau Jumătate de preste tot hotarul cu tot locul cu sarea, unde iaste a se face ocnă ” spătarului Mihail Cantacuzino; dreptul de a deschide o nouă salină pe care i-1 dă C. Brâncoveanu în 1691 rotunjeşte probabil cu prisosinţă veniturile stolnicului, de unde marile sale ctitorii din Sinaia, Râmnicu Sărat, Ocniţa, Bucureşti. „Ciocănaşii”, „măglaşii” (peste 400 în 1815) extrăgeau sarea până către 1870 săpând în „clopote” cu diametrul de 50-60 m; prăbuşirea tavanelor acestora a dus la formarea lacurilor. în prezent, cea mai importantă salină din ţară. Staţiune balneoclimaterică. 400 m alt.; dezvoltată după 1880, cu ştranduri: „Baia Baciului” (lac de prăbuşire, 425 m.p., 7 m adâncime maximă), „Baia Roşie” (lac de prăbuşire, 800 m.p., 3 m adâncime maximă). Muntele de sare, monument al naturii (relicvă a mării miocene, decopertat şi supus factorilor atmosferici a fost brăzdat pe verticală de numeroase lapiezuri; prăbuşirea unui tavan de ocnă-clopot a lăsat descoperită „Grota Miresei” şi lacul adânc de cea 30 m) * Salina „Unirea” deschisă în 1870 (14 galerii, două niveluri, 220 m adâncime; unele spaţii sunt destinate tratamentului antiasmatic, în altele se desfăşoară concursuri naţionale şi internaţionale de aeromodelism, beneficiindu-se de lipsa curenţilor de aer; microcolecţia „Formarea poporului român”: basorelieful Mihai Viteazul, monumentul Mihai Eminescu ş.a., steaguri de luptă, busturi ale lui Traian şi Decebal, 1970, Justin Năstase) * Muzeul Sării (originea rezervelor saline, utilaje de exploatare, valorificarea sării; piese de interes etnografic) în „Casa Cămărăşiei” (1800,monument istoric) * Biserică, sec. XVIII (restaurată sub îngrijirea lui N. Iorga) * Monumentul Eroilor din primul război mondial (1928, Ioan Schmidt-Faur).
